vostru, voastră pron.pos., adj.pos. (pron. esteprecedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”; adj. primește art. numai cînd stă înaintea subst., cînd determ. un subst. nearticulat sau, cînd, între subst. și adj., au fost intercalate unul sau mai multe cuvinte) I pron.pos. 1 (înlocuiește numele obiectului posedat de persoana căreia i se adresează cineva și de un grup din care aceasta face parte, înlocuind, totodată, și numele acestora) A voastră-i jalea cea mai mare (GOGA). ◊ (după unele prep. și loc.prep.) Pe voi contra voastră la luptă ei vă mîn (EMIN.). ◊ (în constr. cu val. partitivă) Au plecat cîțiva dintre ai voștri. 2 (la m. pl.; indică o colectivitate, familia, rudele persoanei căreiase adresează cineva și ale persoanelor din același grup cu ea, înlocuind, totodată, și numele acestora) Ea își adună buzele și întreabă: – Ce mai fac ai voștri? (SLAV.). 3 (la sg.; indică lucrurile personale, proprietatea, avutul persoanei căreia i se adresează cineva și ale persoanelor din același grup cu ea, înlocuind, totodată, și numele acestora) Nu vă mai pot da într-adaos decît o inimă ușoară ca să vă bucurați cu al vostru (SADOV.). 4 (la f. pl; indică preocupările, părerile, obiceiurile persoanei căreia i se adresează cineva și ale persoanelor din același grup cu ea, înlocuind, totodată, și numele acestora) Pe urmă, după ce trecea colțul, vă vedeați mai departe de ale voastre (PAS). II adj.pos. 1 Care se află în posesiunea persoanei căreia i se adresează cineva și a unui grup din care persoana respectivă face parte. Voi o să vă duceți la casele voastre (ISP.). 2 Care este legat printr-o relație de apartenență cu persoana căreia i se adresează cineva și cu grupul din care aceasta face parte. Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat (EMIN.). 3 Care este legat printr-o relație de dependență cu persoana căreiase adresează cineva și cu grupul din care aceasta face parte. Dumnezeul părinților voștri se va îndura de lacrimile slugilor sale (BĂLC.). 4 (însoțește un termen de reverență) Cu ajutorul lui Dumnezeu și cu al Sfinției voastre... am izbutit, măicuță, să facem și acum pe cheful spinului (CR.). 5 (cu val. subiectivă) Care este spus, săvîrșit de persoana căreia i se adresează cineva și de grupul din care aceasta face parte. Vorba voastră sună ca plîns la cununie (EMIN.). 6 (cu val. obiectivă) Nu mai pot de dorul vostru al tutulor (CAR.). • pl. voștri, voastre. și (reg.) vost, voastă pron.pos., adj.pos. /lat pop. voster, vostra, -um = vester, vestra, vestrum.