voreț sn [At: ANON. CAR. / V: (reg) dvo~, ~răț, vur~ (Pl: vurețe) / Pl: ~e, ~uri / E: bg дворец] 1 (Ban) Loc îngrădit în jurul unei gospodării țărănești Si: curte (2), ogradă. 2 (Ban; Trs) Loc îngrădit situat pe o pășune sau în apropierea casei, unde se adăpostesc oile sau caprele Vz staul. 3 (Ban) Strungă¹. 4 (Reg) Îngrăditură la stână unde stau oile. 5 (Reg) Adăpost de iarnă pentru oi. 6 (Reg) Loc unde sunt hrănite oile iarna. 7 (Reg) Loc unde ciobanii închid oile (noaptea) cu scopul de a îngrășa pământul. 8 (Reg; sst) Loc unde fată oile. 9 (Reg) Staniște (pentru cai). 10 (Reg; îf vorăț) Construcție rudimentară la câmp sau la munte, servind ca locuință temporară lucrătorilor.

vorăț sn vz voreț

vureț sn vz voreț

voreț (-țe), s. n. – (Banat) Curte, ogradă. Sb. dvorac (Candrea).

VOREȚ s. v. curte, ogradă, staul.

voreț s. v. CURTE. OGRADĂ. STAUL.