4 definiții pentru voreț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

voreț sn [At: ANON. CAR. / V: (reg) dvo~, ~răț, vur~ (Pl: vurețe) / Pl: ~e, ~uri / E: bg дворец] 1 (Ban) Loc îngrădit în jurul unei gospodării țărănești Si: curte (2), ogradă. 2 (Ban; Trs) Loc îngrădit situat pe o pășune sau în apropierea casei, unde se adăpostesc oile sau caprele Vz staul. 3 (Ban) Strungă1. 4 (Reg) Îngrăditură la stână unde stau oile. 5 (Reg) Adăpost de iarnă pentru oi. 6 (Reg) Loc unde sunt hrănite oile iarna. 7 (Reg) Loc unde ciobanii închid oile (noaptea) cu scopul de a îngrășa pământul. 8 (Reg; sst) Loc unde fată oile. 9 (Reg) Staniște (pentru cai). 10 (Reg; îf vorăț) Construcție rudimentară la câmp sau la munte, servind ca locuință temporară lucrătorilor.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VORÉȚ s. v. curte, ogradă, staul.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vóreț (-țe), s. n. – (Banat) Curte, ogradă. Sb. dvorac (Candrea).

Intrare: voreț
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voreț
  • vorețul
  • vorețu‑
plural
  • vorețe
  • vorețele
genitiv-dativ singular
  • voreț
  • vorețului
plural
  • vorețe
  • vorețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)