vorbărie s.f. 1 Vorbă multă, fară rost; pălăvrăgeală, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas. Mi-e lehamite de atîta vorbărie (H. LOV.). 2 Exprimare, expunere prolixă, lipsită de conținut (și de coerență). Vorbăria metafizică... desemnează, aci,problema gnoseologică fundamentală (JOJA). • pl. -ii. g.-d. -iei. /vorbă + -ărie.