Definiția cu ID-ul 1230485:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vorbăreț, ~eață a [At: GANE, N. ap. CADE / Pl: ~i, ~e / E: vorbi + -ăreț] 1-2 smf, a (Persoană) care vorbește mult Si: flecar, guraliv, gureș, limbut, palavragiu, (înv) limbareț, (îvr) vorovaci (1-2), (îrg) vorbareț (1-2), vorovitor (1-2), (reg) lehău, leorbău, stroncănitor, trăncălău, vorbar. 2-3 a (Fig) Expresiv (1, 3).