Definiția cu ID-ul 933245:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VORBITOR s. m. (< vorbi + suf. -tor): cel care folosește limbajul articulat; cel care vorbește cu alții; locutor, emițător. ◊ ~ unilingv (monolingv): v. care folosește o singură limbă (pe cea maternă). ◊ ~ bilingv: v. care poate folosi, după nevoi, două limbi – limba maternă și o limbă străină. ◊ ~ trilingv: v. care poate folosi, după nevoi, trei limbi – limba maternă și două limbi străine. ◊ ~ poliglot: v. care folosește mai multe limbi. Mulți lingviști au fost v. poligloți. Se știe, de exemplu, că lingvistul danez Rasmus Kristian Rask cunoștea peste 200 de limbi, dintre acestea vorbind un număr impresionant de mare. Tot un v. poliglot de performanță a fost și domnitorul român Dimitrie Cantemir.