Definiția cu ID-ul 1230536:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vorbire sf [At: MARDARIE, L. 107/25 / Pl: ~ri / E: vorbi] 1 Facultate de utilizare a limbajului articulat Si: vorbit1 (1), (înv) grai (2), (îrg) vorovire (1). 2 (Spc) Limbaj. 3 (Atm; îs) Organele ~rii Organele articulatorii. 4 (Pex) Comunicare non-verbală (prin gesturi, mimică etc.). 5 Utilizare a unei limbi (sau a unui dialect). 6 Limbă. 7 Dialect (2). 8 (Îvr) Gramatică (1). 9 (Înv) Parte de vorbire. 10 Exprimare prin cuvinte a gândurilor, sentimentelor, intențiilor etc. Si: cuvântare (1), rostire, spunere, vorbă (207), vorbit1 (2), (îrg) vorovire (2). 11 Mod de exprimare orală Si: vorbit1 (3). 12 Discurs (1). 13 (reg) Predică. 14 (Înv; șîs arta ~rii) Oratorie1. 15 (Înv; și îas) Retorică. 16 (Îs) Darul ~rii Talent oratoric. 17 Relatare orală. 18 (Îvr) Mențiune. 19 (Înv) Discuție (1). 20 Schimb de replici pe un ton familiar Si: conversație, vorbit1 (5), (îvr) vorbință (2), (îrg) vorovire (9). 21 (Îs) ~ de rău Bârfă (1). 22 (Reg) Discuție între familiile viitorilor miri în legătură cu cele cuvenite pentru logodnă sau nuntă.