voluntarism s.n. 1 Caracterul omului voluntar; atitudine, manifestare etc. a cuiva care are voință fermă (și tendința de a și-o impune). Aduce... un element în plus și acesta este esențialul: voluntarismul omului grec (PER.). 2 (sociol.) Concepție sociologică ce consideră voința umană ca factor determinant în evoluția societății, negînd existența legilor obiective ale naturii și necesitatea lor în societate sau opunînd voința umană acestor legi. 3 (filos.) Concepție filosofică potrivit căreia la baza existenței stau anumite tendințe iraționale ale voinței umane sau o voință cosmică considerată ca o forță oarbă. 4 (psih.) Concepție psihologică ce atribuie proceselor voliționale rolul hotărîtor în viața psihică. • /<germ. Voluntarismus, fr. volontarisme.