voloneț, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / V: ~lun~ / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Mol) Dolofan (1).

volonéț, -eáță adj., pl. ețe. Est. Dolofan, durduliŭ: copil voloneț. – Și -uneț (Munt.?).

voluneț, ~eață a vz voloneț

volunéț, V. voloneț.

voloneț, -eață, voloneți, -ețe, adj. (reg.) dolofan, durduliu.