volnicie sf [At: CORESI, EV. 99 / Pl: ~ii / E: volnic + -ie] (Îrg) 1 Libertate de acțiune, de decizie, de gândire de care se bucură cineva. 2 Indulgență. 3 Privilegiu. 4 Independență economică și socială a unei persoane sau clase sociale. 5 Independență a unui stat. 6 (Lpl) Drepturi politice și cetățenești. 7 (Construit cu verbul „a da, ”a avea") Permisiune de a face un lucru Si: autorizație (1), împuternicire. 8 (Ccr; șîs carte de ~ sau de ~cii, ucaz de ~ sau de ~cii) Act scris prin care se acordă un drept, o împuternicire Si: autorizație (2). 9 Abuz (1). 10 Stăpânire. 11 Vitejie (2).