voitor, -oare adj. (înv.) Care vrea, care dorește ceva. ◊ (înv., pop.; subst.) Voitor de bine (sau de rău) = care dorește binele (sau răul) cuiva. Mulți din nobili, voitori de rău ai prințului Andrei, prindeau scrisorile ce-i erau adresate (BĂLC.). • sil. vo-i-. pl. -ori, -oare. /voi³ + -tor.