voitor, ~oare [At: PARACLIS (1639), 248 / P: vo-i~ / V: (înv) ~iu, (reg) vroi~ / Pl: ~i, ~oare / E: voi² + -tor] 1-10 smf, a (Îvp) (Persoană) care vrea (1-3, 17-18) ceva. 11 a (Îvr) Care are voință (1). 12 a (Îvr) Care se caracterizează prin voință (1). 13-14 sm, a (Persoană) care manifestă o atitudine favorabilă, de ajutorare sau de înțelegere față de cineva Si: binevoitor (1-2). 15-16 sm, a (Îvp; îls; îla) ~ de bine, (înv) ~ bun, (înv, mai ales în formule de adresare reverențioasă) de bine ~, de tot binele ~, spre tot binele ~ Binevoitor (1-2). 17-18 sm, a (Îvp; îls; îla) ~ de rău (Om) răuvoitor. 19-20 (Reg; îal) (Om) invidios. 21-22 sm, a (Înv; îls; îla) ~ de milă, (îvr) ~ul milii (sau milostiei) (Om) milostiv. 23 a (Lin; îvr; îs) Mod ~ Modul conjunctiv.