voinicos, -oasă adj. 1 Care este bine făcut, voinic, puternic. ◊ Care este chipeș, arătos; mîndru. De ce creștea, se făcea mai trupeș și mai voinicos copilul (PER.). 2 (despre oameni) Care este curajos. Te arătai mai voinicos la început! (TUD.). • pl. -oși, -oase. /voinic + -os.