Definiția cu ID-ul 1254348:
Explicative DEX
voinicame s.f. sg. (bis.; înv.) Colect. Oștire. Această oastea a lu Dumnezeu cheamă-se a ceriului voinicame (COR.). • /voinic + -ame.
voinicame s.f. sg. (bis.; înv.) Colect. Oștire. Această oastea a lu Dumnezeu cheamă-se a ceriului voinicame (COR.). • /voinic + -ame.