Definiția cu ID-ul 1217813:

Enciclopedice

Voica Prenume feminin, vechi și frecvent la români, Voica (masc. Voicu este folosit mai mult ca nume de familie) aparține categoriei numelor necalendaristice împrumutate de la slavi într-o perioadă destul de veche. Din punct de vedere al formației, pe teren sud-slav (bg., scr.), Voiko și fem. Voika sînt derivate din tema onomastică Voi-, întîlnită în compuse de tipul Voimir, Voislav, Borivoie. Din punct de vedere al semnificației, Voi- este apropiat de subst. voi „luptător”, dar mai sînt posibile și alte interpretări. Atît compusele amintite, cît și Voicu, Voica și derivatele acestora (ex. Voichița) apar în documentele noastre într-o perioadă foarte veche. Prezența unor derivate din aceeași temă în toponimie, la origine nume de persoane (ex. Voina, munte înalt în Făgăraș), probează vechimea numelui la români.