VODEVIL (< fr. vaudeville) Comedie, în acțiunea căreia sînt intercalate cuplete satirice. Etimologic, termenul de vodevil este pus în legătură cu numele lui Olivier Basselin, poet francez ce a trăit în secolul al XV-lea, născut la Vire, în Normandia, și ale cărui cîntece satirice, bahice, au fost publicate de Le Haux, în 1610, sub numele de Vaux-de-Vire, înlocuit cu Vaudeville – mai ușor de pronunțat. Asemenea cîntece au durat pînă la finele secolului al XVIII-lea, cînd ele au început a fi introduse în reprezentațiile teatrale de prin iarmaroace, numite comedii cu vodeviluri, și apoi vodeviluri, denumire folosită în genere pentru comediile ușoare, cu o intrigă abilă, de un comic grotesc. Cu vremea, textului dramatic i s-a alăturat muzica și baletul. În literatura noastră, genul acesta a fost ilustrat de V. Alecsandri (Rămășagul, Nunta țărănească, Piatra din casă, Cinel-Cinel etc.); Costache Caragiale (O soarè la mahala). Ca și scenetele, vodevilurile au satisfăcut gustul publicului, în etapa reprezentării lor, la jumătatea secolului al XIX-lea.