2 definiții pentru voceratrice


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

voceratrice sf [At: SADOVEANU, O. XIII, 969 / Pl: ? / E: fr voceratrice] (Rar) Bocitoare (6).

VOCERATRÍCE s. f. (în Corsica) bocitoare. (< fr. voceratrice)

Intrare: voceratrice
voceratrice substantiv feminin
substantiv feminin (F104)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voceratrice
  • voceratricea
plural
genitiv-dativ singular
  • voceratrice
  • voceratricei
plural
vocativ singular
plural