vocal, -ă adj. 1 Care ține de voce; care aparține vocii, care se referă la voce; care se exprimă cu ajutorul vocii. Se zicea că nici o cucoană din aristocrația apuseană nu rezistă la modulațiile vocale ale acestui frumos diplomat turc (CA. PETR.). ◊ Coardă vocală = fiecare dintre formațiunile ligamentoase simetrice ale laringelui prin vibrarea cărora se produc sunetele. O să-i răcească... coardele vocale și o să răgușească (ARGH.). Amprentă vocală v. amprentă. Mesagerie vocală v. mesagerie. Vibrato vocal v. vibrato. 2 (despre muzică) Care este destinată vocii, care se execută cu vocea. După ce studie mai întîi muzica vocală,... să consacră cu cel mai mare amor la studiul contrapunctului (FIL.). ◊ (urmat de determ. care precizează genul muzicii, al unei lucrări sau formații muzicale, cu care formează compuse) O formație vocal-instrumentală... ne-a încîntat prin talentul și virtuozitatea cu care a reușit să reliefeze mesajul uman (PER.). • pl. -i, -e. /<fr. vocal, lat. vocalis, -e.