VOCABULAR, vocabulare, s. n. 1. Totalitatea cuvintelor cuprinse într-o limbă; lexic. Vocabularul continuă să se îmbogățească, pe măsură ce activitatea și gîndirea oamenilor se dezvoltă și o dată cu aceasta se îmbogățește și fondul principal. GRAUR, F. L. 93. Vocabular activ v. activ. ♦ Totalitatea cuvintelor întrebuințate de un scriitor, sau folosite de cineva numai într-o anumită operă, într-o anumită împrejurare sau într-un anumit domeniu de activitate. Pentru descrierile naturii, limba noastră e pe cale de a-și forma un vocabular impresionant de îmbielșugat. SADOVEANU, E. 36. Vocabularul critic îi e destul de redus, dar sinceritatea e totală. CAMIL PETRESCU, T. II 13. 2. Înșirare alfabetică (sau după alte criterii) a cuvintelor dintr-o lucrare sau dintr-un text, cu traducerea sau explicația lor; (v. glosar); (rar) dicționar. Luăm... o gramatică, un vocabular și-i răspundem: vezi, aceasta e limba, aceasta e națiunea noastră. RUSSO, S. 55. – Variantă: (învechit) vocabulariu, vocabularii (ODOBESCU, S. I 353), s. n.