vocabular s.n. 1 Totalitatea cuvintelor unei limbi; lexic. Metoda studiului vocabularului unei limbi pe bază de terminologii poate aduce concluzii interesante (PAN.). ◊ Vocabular de bază (sau fundamental) = fondul principal de cuvinte. Vocabularul fundamental al românei are circa 10000 de cuvinte. Vocabular activ = totalitatea cuvintelor folosite în mod efectiv de cineva în exprimare și care variază de la o categorie de vorbitori la alta. Masa vocabularului = partea cea mai mobilă a limbii în care intră și termeni neutri, care nu satisfac condiția de a aparține fondului principal. Vocabular pasiv = totalitatea cuvintelor specifice unei limbi pe care vorbitorii le înțeleg, dar nu le utilizează (decît accidental). ◊ Loc.adj. De vocabular = care aparține lexicului, propriu lexicului, privitor la lexic; lexical. Dintre greșelile de vocabular... cea mai cunoscută... este pleonasmul (PER.). 2 Restr. (de obicei urmat de determ. care arată felul) Totalitatea cuvintelor specifice unei anumite categorii sociale (și profesionale), unui anumit domeniu de activitate, unui anumit stil al limbii, unei epoci (culturale, literare), unui scriitor sau vorbitor etc. Vocabularul critic îi e destul de redus, dar sinceritatea e totală (CA. PETR.). ◊ Vocabular argotic v. argotic. 3 (înv.) Dicționar (de proporții reduse); lexic, glosar. Vezi și vocabularul francezo-românesc de Poenaru, Aron și Hill (MAIOR.). ◊ Caiet-vocabular = caiet de format mic pentru explicarea cuvintelor. Vocabular purtăreț v. purtăreț. 4 (inform.) Mulțime de simboluri cu care se pot forma cuvinte. • pl. -e. și (înv.) vocabulariu s.n. /<lat. vocabularium, fr. vocabulaire.