voala vb. I. 1 tr. A acoperi cu un voal. ◊ (refl.) Se voalează înainte de a pleca. ♦ Fig. A ascunde, a umbri, a masca. Luminată de doi ochi albaștri, voalați de melancolie (PER.). ♦ Fig. A înșela aparențele. II refl. 1 (despre sunete, voce) A-și pierde sonoritatea și limpezimea; a se estompa. 2 (despre materiale fotografice) A se deteriora, a se deprecia, a se strica din cauza venirii în contact cu lumina, a unei greșeli de fabricație sau a folosirii unui revelator de calitate inferioară; a se înnegri. 3 (despre piese de lemn sau de metal, despre foi de tablă etc.) A se deforma, a nu mai fi plană. • prez.ind. -ez. /<fr. voiler.