4 definiții pentru vlădicie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vlădicie sf [At: PSALT. 213 / Pl: ~ii / E: vlădică + -ie] 1 (Înv) Guvernare (1). 2 (Înv) Autoritate (politică, administrativă etc.). 3 (Bis; înv) Putere (a divinității). 4 (Îvr; urmat de un aps) Termen de reverență pentru o persoană de rang înalt. 5 (Îvp) Demnitatea de cleric (1). 6 (Îvp) Demnitatea de arhiereu (1). 7 (Îvp; spc) Funcția de episcop1 (1) Si: episcopie (1). 8 (Îvp; spc) Funcția de mitropolit Si: mitropolie. 9 (Îvp) Perioadă de timp cât păstorește un preot sau un arhiereu (1). 10 (Îvp) Organizație bisericească ortodoxă autocefală, condusă de un prelat. 11 (Îvp; spc) Episcopie (3). 12 (Îvp) Mitropolie. 13-15 (Îvp) Sediul vlădiciei (10-12).

vlădicíe f. (d. vladică). Fam. Funcțiunea, demnitatea de vlădică.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VLĂDICÍE s. v. cârmuire, conducere, dieceză, diriguire, domnie, eparhie, episcopat, episcopie, guvernare, stăpânire.

vlădicie s. v. CÎRMUIRE. CONDUCERE. DIECEZĂ. DIRIGUIRE. DOMNIE. EPARHIE. EPISCOPAT. EPISCOPIE. GUVERNARE. STĂPÎNIRE.

Intrare: vlădicie
vlădicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vlădicie
  • vlădicia
plural
  • vlădicii
  • vlădiciile
genitiv-dativ singular
  • vlădicii
  • vlădiciei
plural
  • vlădicii
  • vlădiciilor
vocativ singular
plural