vițel s.m. 1 (zool.) Puiul (mascul al) vacii, pînă la vîrstă de circa un an. Văzură vacile mmegînd și vițeii oploșiți lingă ugere (STANCU). ◊ Vițelul de aur = simbol al bogăției, al opulenței. ♦ Carne de vițel. A mîncat o friptură de vițel. ♦ Piele (prelucrată) de vițel. 2 (zool.; reg.) Pui de cerb. 3 (reg.) Raniță militară (acoperită cu piele de vițel). • pl. -ei. /lat. vitellus.