vișluitură sf [At: LIUBA – IANA, M. 119 / V: vijl~, visculit~, ~lit~, ~șil~, ~șuit~, ~șulit~ / Pl: ~ri / E: vișlui + -tură] 1 (Ban; Trs) Dăltuitură (5). 2 (Trs) Capătul crestat al stâlpilor unei case țărănești. 3 (Trs; Ban; îf vișlitură, vișiluitură, vișculitură) Loc de îmbinare a căpriorilor în vârful unei case. 4 (Trs; Ban; îaf) Loc de îmbinare a bârnelor la unghiurile casei.