vizual, -ă adj. 1 Care se referă la simțul văzului, care aparține vederii; de vedere. Opera de artă se înalță... din spațiul tactil în cel vizual (VIANU). ◊ Tip vizual >= persoană cu o deosebită acuitate a percepțiilor obținute prin văz. Memorie vizuală = memorie care reține cu precădere imaginile văzute. Rază (sau linie) vizuală = linie dreaptă imaginară care unește ochiul observatorului cu obiectul observat. Cîmp (sau spațiu) vizual = porțiune de spațiu pe care o poate cuprinde cineva, la un moment dat, cu privirea. 2 Care se percepe, se realizează cu ajutorul simțului văzului, care are la bază actul vederii. Neputînd să cumpere, căta măcar bucuriile vizuale (CĂL.). ♦ (despre imagini, reprezentări etc.) Care este obținut prin intermediul văzului. Puterea de a zugrăvi aspectul extern al vieții prin imagini vizuale și auditive (GHER.). ◊ (subst. n.) Artele plastice se bazează pe vizual. • sil. -zu-al. pl. -i, -e. /<fr. visuel, lat. visualis, -e.