VIZIONAR, -Ă, vizionari, -e, adj. 1. (Despre persoane sau despre firea, ideile lor) Care se lasă stăpînit de vise, de idealuri (v. idealist); care prevede și prevestește evenimente viitoare (v. profetic). Rămîneți dară cu bine, sînte firi vizionare, Ce făceați valul să cînte, ce puneați steaua să zboare. EMINESCU, O. I 36. (Substantivat) Noi?... vă numim vizionari. EMINESCU, O. I 35. 2. Cu caracter de viziune; fantastic. Eminescu este un povestitor fantastic, căruia i se impune nu observarea realității, ci recompunerea ei vizionară, grea de semnificații adînci. VIANU, A. P. 101.