VIZIERĂ ~e f. 1) înv. Partea din față a coifului, care putea fi coborâtă, pentru a proteja fața și ochii de lovituri. 2) Partea din față, proeminentă, a unei caschete sau a unui chipiu, care servește drept acoperiș pentru ochi; cozoroc. 3) Dispozitiv optic circular de dimensiuni mici, montat într-o ușă pentru a permite să se vadă din interior spre exterior; vizor; vizetă. [Sil. -zi-e-] /<fr. visiére