Viviana Prenume feminin modern împrumutat din Occident, Viviána este considerat în cele mai multe lucrări de specialitate o creație a onomasticii creștine, din primele secole ale erei noastre, pe baza lat. vivere „a trăi”. Analiza formelor sub care apare numele în perioada mai veche îi face pe unii specialiști să considere, pe bună dreptate, că apropierea de vivere nu este decît o etimologie populară. Izvoarele atestă, în apus, forma Bibiána, provenită în mod normal din Vibiána, corespondentul masc. Vibiánus, întîlnit și în inscripțiile din perioada imperială; acesta din urmă este la origine un derivat adjectival de la vechiul nume gentilic Víbius, adaptare latinească a etruscului Vipi. Bibiana și Bibianus (sau Vibianus, Vivianus), pătrunse în onomasticonul creștin și sprijinite de apropierea de vivere (pentru conceptul mistic al „vieții de apoi” → Vitalie), se răspîndesc prin cultul unor martiri celebrați numai în Occident (o martiră din anul 863, în timpul împăratului Iulian Apostatul; un martir de la Roma, un episcop din Galia, mort în anul 470 etc.); popularitatea de care se bucură numele mai ales în Franța, începînd cu evul mediu, se datorește prezenței lor în cunoscutele Chansons de Geste, deci onomasticii literare. În epoca noastră, probabil din franceză, mai ales forma feminină se răspîndește pe cale cultă la toate popoarele europene; hipocoristic curent și de aceeași proveniență, Vivi. ☐ Engl. Vivien, fr. Vivienne, it. Bibiana, Viviana, magh., bg., rus. etc. Viviana. ☐ Viviana, personaj din Romans de la Table Ronde; Vivien apare în cîntecele de vitejie din Ciclul lui Guillaume d’Orange.