2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vituperator, ~oare [At: DN4 / Pl: ~i, ~oare / E: fr vitupérateur] 1-4 (Liv) smf, a (Persoană) care vituperează (1-2).

VITUPERATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care vituperează. (< fr. vitupérateur)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vituperatór s. m., pl. vituperatóri

Intrare: vituperator (adj.)
vituperator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vituperator
  • vituperatorul
  • vituperatoru‑
  • vituperatoare
  • vituperatoarea
plural
  • vituperatori
  • vituperatorii
  • vituperatoare
  • vituperatoarele
genitiv-dativ singular
  • vituperator
  • vituperatorului
  • vituperatoare
  • vituperatoarei
plural
  • vituperatori
  • vituperatorilor
  • vituperatoare
  • vituperatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: vituperator (s.m.)
vituperator substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vituperator
  • vituperatorul
  • vituperatoru‑
plural
  • vituperatori
  • vituperatorii
genitiv-dativ singular
  • vituperator
  • vituperatorului
plural
  • vituperatori
  • vituperatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)