vitlă, -e, s.f. – (min.) Troliu manual utilizat în trecut în minerit. Instalația apare în feudalismul timpuriu. Era alcătuită dintr-un grindei de lemn situat deasupra puțului, cu câte o manivelă la ambele capete. Pe acest ax se rula funia de cânepă (Șainelic 1986: 42). – Probabil din germ. Winde „troliu”.