VISCOLOS, -OASĂ, viscoioși, -oase, adj. Cu viscol, viforos. Venea și vîntul cîteodată cu învăluirile-i viscoloase, – cu tristele-i plîngeri, sara, cu tristele-i povești de șoapte la geamurile negre, în tăcerea odăii. SADOVEANU, O. IV 176. A luat cuminte sticlele, le-a ascuns sub mintean și a pornit afundîndu-se în negura nopții viscoloase. CARAGIALE, O. I 362. Vine iarna viscoloasă, Eu cînt doina-nchis în casă. ALECSANDRI, P. P. 224. ◊ Fig. Zilele-mi ca iarna de viscoloase-mi fură. ALEXANDRESCU, M. 102.