virtuozitate (< it.; fr. virtuosité „bravură”; it. virtuosità). 1. Însușirea unui artist de a stăpâni la perfecțiune tehnica vocală sau instrumentală. 2. Piesă de v., lucrare muzicală ce conține dificultăți tehnice, pentru a cărei execuție este necesară o deosebită măiestrie din partea interpretului. De ex.: „Aria Reginei Nopții” din opera Flautul fermecat de Mozart; Capriciile pentru vl. de Paganini etc.