virtuozitate sf [At: EMINESCU, O. XIII, 148 / P: ~tu-o- / Pl: ~tăți / E: it virtuosità, fr virtuosité] 1 Însușire a unui muzician de a stăpâni în mod desăvârșit tehnica vocală sau instrumentală. 2 Tehnică vocală sau instrumentală adusă la perfecțiune. 3 (Îs) Piesă de ~ Lucrare muzicală care conține dificultăți tehnice și a cărei executare necesită o deosebită măiestrie. 4 (Pex) Abilitate artistică. 5 (Pex) Dexteritate (1).