viroagă sf [At: (a. 1751) IORGA, S. D. VII, 38 / V: (îrg) ~rugă, (reg) ~rog s, iroagă, iroavă / Pl: ~oage / E: ns cf ierugă, vir²] 1 Vale² mică, îngustă, mocirloasă, formată de apa ploilor, de inundații sau prin părăsirea albiei de către un pârâu. 2 Albia unui torent, cu malurile adânci și abrupte. 3 (Reg; pex) Peșteră (1).