VIRGIN, -Ă, virgini, -e, adj. 1. Cast, neprihănit, feciorelnic. ♦ (Substantivat, f.) Fecioară, fată. I se păru atunci că e într-un pustiu... deasupra căruia licărea o lună fantastică și palidă ca fața unei virgine murinde. EMINESCU, N. 46. 2. Fig. Candid, inocent, nevinovat. Mîndră ca o lună plină Și cu inima virgină. ALECSANDRI, T. I 460. 3. (Rar; despre metale) Neamestecat, pur, curat. Vasul e de aur virgin. MACEDONSKI, O. I 151. 4. (Despre locuri) Necunoscut de oameni, nelucrat, necultivat, neexploatat. Ca un echilibrist pe inelul aninat, visîndu-se poate prin somn pe o mlădioasă creangă în virginele păduri de unde fusese adus. ANGHEL, PR. 43. Ard vastele păduri virgine. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 35. 5. Fig. (Despre obiecte) Neatins, intact, neutilizat; curat. Pe fundul farfuriei, nici un strop de smîntînă, cuțitul și furculița ca din testea, șervetul, virgin. HOGAȘ, M. N. 38. – Variantă: (învechit) vergin, -ă (MACEDONSKI, O. I 18, EMINESCU, O. I 29) adj.