VIRAJ, viraje, s. n. 1. Faptul de a vira; schimbare de direcție, cotire. Virajele strînse la verticală și decolările sale spectaculoase stîrniseră o admirație fără seamăn. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 328, 2/5. ♦ Curbă de șosea cu raza de curbură mică. 2. (Chim.) Schimbarea culorii unei substanțe; schimbarea culorii unui pozitiv fotografic. – Pl. și: virajuri (C. PETRESCU, O. P. I 208). – Variantă: viragiu, viragii (C. PETRESCU, Î. II 96, id. C. V. 239), s. n.