viodă s. f. (muz.) Instrument muzical din seria violină, violă, violoncel, contrabas ◊ „Viodele – invenție a prof. univ. Ion Delu brevetată în 1971 – au devenit cunoscute în Anglia, U.R.S.S., Polonia, Cehoslovacia, Austria, S.U.A., Franța, Italia, Japonia. Numeroase orchestre din țară folosesc viodele fabricate la Reghin.” R.l. 3 III 75 p. 5. ◊ „[...] cunoscutele viode (instrumente care «reduc» spațiul acustic al violoncelelor și contrabașilor la cel al unor «viori» infinit mai mari, folosind tehnica de execuție de la aceste instrumente).” Săpt. 2 IV 82 p. 6 (probabil din vio[lă] + n.pr. De[lu]; din pl. viode s-a creat sg. viodă)