2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vintri v vz vetri

vetri vt(a) [At: MARIAN, O. II, 7 / V: vint~, vânt~ / Pzi: 3 ~rește / E: ucr вітрити] (Reg; d. animale) A adulmeca (1).

VETRÍ, vetresc, vb. IV. Tranz. (Regional, despre păsări și animale; și în forma vintri) A adulmeca, a simți de departe. [Potîrnichea] cum vintrește apropierea vreunui vînător, îndată apucă la fugă. MARIAN, O. II 219. – Varianta: vintrí vb. IV.

VETRÍ, vetresc, vb. IV. Tranz. (Reg.; despre animale) A adulmeca. [Var.: vintrí vb. IV] – Comp. germ. wittern.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vetrí (-résc, -ít), vb. – A prinde vîntul. – Var. vîntri, vintri. Germ. wittern (Tiktin), var. prin contaminare cu vînt. În Bucov.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vetrí, vetresc, vb. intranz. – (reg.) 1. „A veghea, a sâmțî; câinele vetrea sara la oi” (Papahagi, 1925). 2. A adulmeca. – Din germ. wittern „a adulmeca” (Tiktin, cf. DER; DLRM); din ucr. vitriti (MDA).

vetrí, vetresc, vb. intranz. – 1. A veghea, a sâmțî; câinele vetrea sara la oi (Papahagi 1925). 2. A adulmeca. – Din germ. wittern „a adulmeca” (Tiktin cf. DER).

Intrare: vintri
vintri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vetri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vetri
  • vetrire
  • vetrit
  • vetritu‑
  • vetrind
  • vetrindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vetrește
(să)
  • vetrească
  • vetrea
  • vetri
  • vetrise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • vetresc
(să)
  • vetrească
  • vetreau
  • vetri
  • vetriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vintri
  • vintrire
  • vintrit
  • vintritu‑
  • vintrind
  • vintrindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vintrește
(să)
  • vintrească
  • vintrea
  • vintri
  • vintrise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • vintresc
(să)
  • vintrească
  • vintreau
  • vintri
  • vintriseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vetri vintri

  • 1. regional (Despre păsări și animale) A simți de departe.
    exemple
    • [Potârnichea] cum vintrește apropierea vreunui vînător, îndată apucă la fugă. MARIAN, O. II 219.
      surse: DLRLC

etimologie: