vinotecă s. f. Colecție de vinuri de calitate superioară ◊ „Combinatul dispune de o vinotecă specială unde vor fi depozitate mostre de vinuri vechi.” Sc. 7 I 62 p. 2. ◊ „Vinoteca oferă deocamdată doar vinuri rare românești.” R.l. 7 VIII 93 p. 7; v. și 13 VI 80 p. 2 (din vin + -tecă; cf. fr. vinothèque; DTN 1973; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 235, Graur T. 268, L. Seche în LR 3/77 p. 271; DEX, DN3)