2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vingere sf [At: CORESI, L. 202/5 / V: vencere, ven~, ~ncere, ~ncire / Pl: ~ri, (îvr) ~ / E: vinge] (Înv) 1 Victorie1 (1). 2 (Îf vengere) Triumf.

Intrare: vingere
vingere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vingere
  • vingerea
plural
  • vingeri
  • vingerile
genitiv-dativ singular
  • vingeri
  • vingerii
plural
  • vingeri
  • vingerilor
vocativ singular
plural
Intrare: vinge
verb (VT646)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vinge
  • vingere
  • vins
  • vinsu‑
  • vingând
  • vingându‑
singular plural
  • vinge
  • vingi
  • vingeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ving
(să)
  • ving
  • vingeam
  • vinsei
  • vinsesem
a II-a (tu)
  • vingi
(să)
  • vingi
  • vingeai
  • vinseși
  • vinseseși
a III-a (el, ea)
  • vinge
(să)
  • vingă
  • vingea
  • vinse
  • vinsese
plural I (noi)
  • vingem
(să)
  • vingem
  • vingeam
  • vinserăm
  • vinseserăm
  • vinsesem
a II-a (voi)
  • vingeți
(să)
  • vingeți
  • vingeați
  • vinserăți
  • vinseserăți
  • vinseseți
a III-a (ei, ele)
  • ving
(să)
  • vingă
  • vingeau
  • vinseră
  • vinseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)