vingere sf [At: CORESI, L. 202/5 / V: vencere, ven~, ~ncere, ~ncire / Pl: ~ri, (îvr) ~ / E: vinge] (Înv) 1 Victorie¹ (1). 2 (Îf vengere) Triumf.

vence v vz vince

vencere sf vz vingere

venge v vz vince

vengere sf vz vincere

vince [At: PSALT. HUR. 6^v/14 / V: ven~, venge, ~nci (Par: vincit) ~nge / Pzi: vinc, vânc / Ps: vinsei, vincui, vâncui / Par: vins / E: ml vincere] 1 vt (Înv; c. i. oameni) A învinge (în război¹, într-o luptă, într-o întrecere etc.). 2 vt (Înv; c. i. oameni) A supune. 3 vta (Înv) A ieși biruitor. 4 vt (Îvr; fig) A triumfa asupra ... 5 vt (Înv; fig) A stăpâni (o dorință, o pasiune etc.). 6 vt (Înv; fig) A pune stăpânire pe… 7 vt (Înv) A fi mai presus de ... 8 vt(a) (Îvr) A demonstra (1). 9 vt (Îvr) A se bizui pe ... 10 vi (Îvr) A guverna (1).

vincere sf vz vingere

vinci¹ sn [At: CADE / Pl: ~uri / E: tc vinç cf ngr βιἀντσι] 1 Troliu folosit pe bordul unei nave pentru manevrarea ancorei, a parâmelor, a lanțului de ancoră sau pentru ridicarea greutăților. 2 Troliu. 3 Cabestan. 4 Cric². 5 (Reg) Vârtej (de ridicat piatra morii).

vinci² v vz vince

vincire sf vz vingere

vinge v vz vince

vince vb. III. tr. (înv.) 1 (compl. indică oameni) A învinge, a birui (în război, într-o luptă, într-o întrecere etc.); a supune, a înfrînge. 2 Fig. A triumfa, a se impune asupra...; a birui. 3 Fig. A stăpîni, a înfrîna, a înăbuși (o dorință, o pasiune etc.). 4 A covîrși, a fi mai presus de... 5 (absol.) A dovedi, a demonstra. 6 A se bizui, a se baza pe... • prez.ind. vine, vînc. și vinge vb. III. /lat vincere.

vinge vb.III. v. vince.

vinc, a vínce și a vincí, V. înving.