vineriță sf [At: CONV. LIT. XXIII, 1061 / Pl: ~țe / E: vineri +-iță] 1 Plantă erbacee din familia labiatelor cu frunzele bazale dispuse în formă de rozetă, cu florile albastre, rar roșii sau albe, dispuse în spic la vârful tulpinii, utilizată ca plantă medicinală (împotriva hemoragiilor) Si: lavrentină, tămâiță, vinețică (7), cearta-casei (Ajuga reptans). 2 (Șîc ~-galbenă, ~-de-arătură) Plantă erbacee din familia labiatelor cu tulpina scurtă, ramificată și păroasă și cu florile galbene Si: tămâiță, (reg) filimină-de-câmp, rută-sălbatică (Ajuga chamaepitys). 3 Plantă erbacee din familia labiatelor cu tulpina păroasă, cu frunzele ovale, cu florile albastre, rar roz sau albe Si: lavrentină, suliman (Ajuga genevensis). 4 Plantă vâscoasă cu flori verzi-gălbui, dispuse în raceme, cu miros pătrunzător Si: tămâiță, (reg) izmă, studeniță, tămâioară, tămâioasă, peliniță-grecească, smirnă-de-grădină (Chenopodium botrys). 5 Vinariță (1) (Asperula odorata).