vinariță sf [At: ENC. ROM. / Pl: ~țe / E: vin + -ariță] 1 Plantă erbacee din familia rubiaceelor, cu frunze verticilate, cu flori mici, albe, plăcut mirositoare, folosită la parfumarea rufelor, la aromatizarea unor băuturi etc. Si: sânziană, vineriță (5), (reg) nebunoasă, sculătoare, tămâioasă, vinarie, vinăriță, mama-pădurii (Asperula odorata). 2 (Olt; csc) Roiuri de musculițe din jurul băuturilor alcoolice sau al altor lichide care fermentează.