2 definiții pentru vilegiaturistic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vilegiaturistic, ~ă a [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1978, nr. 1, 16/2 / Pl: ~ici, ~ice / E: vilegiaturist + -ic] (Rar) Caracteristic vilegiaturiștilor.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vilegiaturistic adj. m., pl. vilegiaturistici; f. sg. vilegiaturistică, pl. vilegiaturistice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: vilegiaturistic
vilegiaturistic adjectiv
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)