VILEAG, vileaguri, s. n. (Pop.) 1. Lume, mulțime de oameni. ◊ Loc. adv. În vileag = în fața lumii, în public. ◊ Expr. Cîtu-i (sau pînă-i) lumea și vileagul = niciodată. A da (sau a scoate) în (sau la) vileag = a face cunoscut, a divulga. 2. (În expr.) În vileagul vîntului = în bătaia vîntului. – Magh. világ.