vileag s.n. 1 (înv.; pop.) Lume, mulțime de oameni. ◊ Loc.adv. În vileag = în public. • Expr. A da (sau a ieși) în vileag = a face sau a deveni cunoscut în fața lumii, a tuturor, în public; a divulga. A se da în vileag = a-și trăda sentimentele, intențiile ascunse. 2 (reg.) Lume, univers. ◊ Expr. Cîtu-i (sau pînă-i) lume și vileag sau cîtu-i (ori pînă-i) lumea și vileagul = a) totdeauna, veșnic; b) (în constr. neg.) niciodată. 3 Expr. (reg.) În vileagul vîntului = în bătaia vîntului. • /<magh. világ.