VIFOROS, -OASĂ, viforoși, -oase, adj. 1. Vijelios, furtunos; (despre vînt, nori) care aduce vifor, viscol. Mă apucase vremea rea la baltă, o ploaie viforoasă care răscolea în șuvițe lungi, în stropi fumurii, apa. SADOVEANU, O. VII 345. Un vînt viforos, venit de afară prin spărtura unei ferestre, trecu șuierînd peste capetele lor. GANE, N. II 25. Verdeața se ivește Și cerul se dezbracă de viforoșii nori. ALEXANDRESCU, P. 24. 2. Fig. (Despre lucruri în mișcare) Năvalnic, agitat, năprasnic. Iar noianul viforos, izbindu-și apele de amîndouă malurile înalte ale albiei, prea înguste pentru el, se răsfrîngea spre mijloc, spumegînd. HOGAȘ, M. N. 218. ◊ Fig. Au răsunat în curte și în celule viforoasele accente ale imnului proletar. PAS, Z. IV 128. Toate în Moldova, domnule de Marenne, sînt scurte, trecătoare și viforoase: și cele bune și cele rele. SADOVEANU, Z. C. 74. Viforoase erau vremile cele vechi... Pămîntul era acoperit de dărîmături și de trupuri moarte. RUSSO, O. 43. ◊ (Adverbial) Sevasta plingea viforos. SLAVICI, N. II 19.