viflaím, viflaimuri, s.n. (reg.) 1. Orașul Bethleem (Cisiordania, Asia Mică): „În Viflaim azi / E mare minune. / Vergură curată / Aduce prunc în lume” (Memoria, 2001). 2. Dramă populară jucată, în ziua de Crăciun, în biserică sau în curtea bisericii, având ca temă nașterea lui Hristos (Vicleim, în Olt.; Viflaim, în Trans.; Irozii, în Mold.). ■ „Îs două feluri de Viflaimuri: unul scurt, cu care să umblă în sara de Crăciun și unul lung, cu care să umblă a doua zî” (Bilțiu, 2009: 110); „Doi poartă o bisericuță mică, cu turnulețe. Acela îi Viflaimu. Popa are carte și cruce. Personajele militare au sabie. Dracii poartă bice. Moartea poartă secere. Păstorii poartă bote ciobănești. Evreu' poartă securice și ferăstrău” (Idem). – Din sl. vithlěemǔ (DEX, MDA); după numele orașului biblic Vitleim sau Betleem, din Palestina (Șăineanu, Scriban).