vietor¹, ~oare [At: PSALT. SCH. 3/17 / P: vie-e~ / V: viit~ sm, a / Pl: ~i, ~oare / E: via³ + -tor] 1 sm Persoană care se află în viață. 2 sm (Bis) Persoană care a dobândit viața veșnică. 3 sm Persoană care își duce viața într-un anumit loc. 4 sma (Bis; cu determinările „la ceruri”, „în ceruri”, „în cer”) Dumnezeu (1). 5 a (Înv) Care ține în viață.