viers s.n. (pop.) 1 Melodie (în timpul executării ei), cîntec, arie. Îi plăcea să asculte... viersul ce scotea din fluier un ciobănaș (ISP.). 2 Glas, voce; timbru vocal, sonoritate melodioasă a vocii. Avea un viers frumos și tremurător (SADOV.). ♦ Sunet caracteristic scos de unele păsări; succesiune melodioasă de asemenea sunete. Pasărea se părea a fi mută, căci nu da nici un viers (ISP.). ♦ Sunet melodios produs de instrumente muzicale. Să capete și el viersul acestor instrumente (MARI.). • pl. -uri. /lat. vĕrsum.