VIERME, viermi, s. m. Nume dat unor animale nevertebrate, lipsite de picioare, cu trupul moale, lungăreț, acoperit cu o piele lucioasă, care formează o încrengătură a regnului animal; (popular) nume dat larvelor de insecte. Tremuri ca un vierme pînă-n fundul vieții tale. MACEDONSKI, O. I 276. În iepure este o prepeliță și în prepeliță sînt trei viermi. ISPIRESCU, L. 262. Sufletul tău, dragă, sub vălul grațios, S-ascunde ca un vierme în crinul cel frumos. BOLINTINEANU, O. 117. ◊ (În imprecații) Cine face orz din grîu, Șază-n sînge pînă-n brîu, Să-l mînce viermii de viu! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 281. ◊ Expr. A trăi ca viermele în hrean (sau în rădăcina hreanului) = a duce o viață amărîtă și a se deprinde cu o astfel de viață. A avea viermi (neadormiți), se spune despre copiii neastîmpărați, care nu-și află locul. A-l mînca (pe cineva) viermii de viu, se spune despre cei foarte leneși și foarte murdari. ◊ Fig. Să poți fi scutit la bătrîneță de scîrbă – viermele inimii. SADOVEANU, D. P. 23. În miezul istoricului din el, mijea în noaptea asta înstelată, în umbra cedrului, viermele tuturor îndoielilor cunoașterii. CAMIL PETRESCU, O. II 31. Nimeni nu știa ce vierme îl rodea la inimă. ISPIRESCU, L. 393. – Compus: vierme-de-mătase = larva unui fluture (originar din China), pe care omul îl crește, cu îngrijiri speciale, pentru firul pe care îl secretă și în care se învelește cînd trece de la starea de larvă la cea de cocon și care, prelucrat, formează un material textil foarte prețios (Bombyx mori). Sub razele lunii, viermele-de-mătase rodea frunza pădurilor de dud. BOGZA, M. S. 116. Viermele-de-matase dascal la țesut să-ți fie. CONACHI, P. 298.