vieriță sf [At: ASACHI, S. L. II, 301 / P: vi-e~ / Pl: ~țe / E: vier¹ + -iță] 1-4 Viereasă (1-4).

vier¹ sm [At: (a. 1626) I. BIANU, D. R. 122 / V: viar / P: vi-er / Pl: ~i / E: vie¹ + -ar] 1 Paznic la vie¹ (8) Si: (îrg) viaș (1), (reg) vințeler (1). 2 Lucrător (și proprietar) al unei vii¹ (8) Si: (îrg) viaș (2), (reg) vințeler (2). 3 (Rar) Persoană specializată în cultura viței de vie și în producerea vinurilor Si: (îrg) viaș (3), (reg) vințeler (3). 4 (Îf viar) Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare albastră-verzuie cu reflexe aurii, care își depune ouăle mai ales în frunzele viței de vie, după ce le răsucește în formă de țigară Si: țigărar (Byctiscus betulae).

vier² sm [At: PSALT. 166 / Pl: ~i / E: ml verres] 1 Porc necastrat, apt pentru reproducere Si: (reg) vierotac, vierotic (1). 2 (Adesea urmat de determinări ca „sălbatic”, „de codru”, „de pădure” etc.) Porc mistreț mascul. 3 (Ast; pop; lpl art.) Porcii.

vier³ s [At: TÎMPEANUL, G. 59/9 / Pl: ? / E: ns cf vir³] (Îrg; de obicei cu determinarea „apei”) Vârtej (1).

viér m. (d. vie saŭ lat. vinearius). Îngrijitor de vie. – Fem. -eásă și -íță, pl. ese, ițe.